Bunicii

Stâlpul unor generaţii, bunicii, îl găsesc aici şi astăzi după ani şi ani . Conştiinţa timpului i-a schimbat dar le-a lăsat darul speranţei şi bucuria zilei.

Ii găsesc tot pe ei, în linişte  şi freamătul meu dispare agale şi se mişcă în ritmul lor. Timpul cu alte noanţe, aici îmi dă lecţii şi ţinteşte cu degetul către ei, adevărata mantie ocrotitoare sunt ei, doar ei, nu feţele ce au fost in jur.

Mâinile lor înfrigurate de vreme şi evenimente sunt căldura ce a lipsit şi poveştile la gura sobei redau lecţii de viaţă. Ce a fost ieri există si astăzi, nimic nu s-a schimbat, personajele sunt schimbate, dar lecţiile rămân.

Pe unii i-am pierdut, alţii mi-au rămas iar privirea căuta să îi ţină mereu vii. Mintea nu va uita moralele, sufletul nu va uita mâinile ridate dar calde, atat de calde…

Privesc raftul bunicii şi stiu ca acolo erau bunătăţile ei, de ea puse in cutiuţe pentru un copil rasfăţat.

O fetită cu codiţe, plină de întrebări, niciodată suficiente, ea avea răbdare, crescuse generaţii, nu exista intrebare la care să nu ştie răspunsul. Işi legăna nepoata pe picioare şi ii citea “Sobieski si romanii”, eterna bunica era un izvor nesecat de istorie, o voce a celor care luptă şi tinta lor e definită  prin firea lor. Vocea ei depăşea cartea, crea o proprie poveste, povestea ei, experienţa ei ştia ce înseamnă să lupţi, cărţile citite de ea o ajutau să îşi creeze povestea. Veşnica frază Decebalus per Scorilo i-a marcat copilaria nepoatei , îşi imagina că este o taină necunoscută pe care aceste cuvinte o ascund, o istorie pe care nu o înţelege şi adormea repetând în gând vorbele bunicii.

O cutie a misterelor a fost ea, bunica, cu fusul ei făcea magie şi adreeaua tăinuia ceva aparte, o partiţie dintr-un sonet greu de inţeles. Si isi misca mainile precum un dirijor ce stie o partitie ce o repeata zi de zi , cu glasul fredona poezii de mult uitate, dar pe care le invia in fata unui auditoriu prea tanar pentru a-si hrani sufletul cu spusele ei. Dar fermeca, imaginea ei fermeca auditoriul, era completa . Nu se supara, stia ca in timp va fi inteleasa, dar plangea la frica timpului, pentru ca isi dorea sa ramana vesnica.

Dupa aproape un an, bunica e tot aici, imaginea ei a ramas, timpul a castigat batalia, dar a facut-o vesnica. O voi gasi mereu, cu privirea pe scaunul ei, ascultand cu acea intelepciune ce o facea perfecta. Dupa un an timpul nu a sters morala, intelepciunea, caldura, doar raftul ei e acum gol si imi va lipsi acea bomboana verde de menta, pe care o ascundea pentru mine.

In final suntem creatia muncii lor, toti intre-un cor unitar si-au unit mainile pentru a fi cea mai de pret creatie a lor.Imagine

Lasă un comentariu

Detașare.

Se uită dincolo de suprafață cel speriat de schimbarea culorilor, cere răgaz să își facă curaj,dar a uitat că timpul nostru e individualizat și luptăm pentru acea fină tresărire a glasului.

Zâmbim în detașare, dar departe de adevăr ocolim cuvinte,gesturi pentru a ne păstra intacți, ne ferim de noii pași,îi renegăm pe cei vechi și stăm în loc. Stăm mult prea mult pentru a ne face curaj,privim mult în jur și cu noul pas  făcut este amăgitoare ideea unei dezamăgiri.

Dar abaterea nu este în rezonanță cu trăirile noastre,lupta începe de acolo unde totul este mai simplu, unde vizorul are o deschidere largă și de unde limita nu se vede. Detașarea de vechii pași începe prin încrederea dată de noul drum și speri și îți dorești să nu te pierzi printre drumuri prăfuite, să fii limpede,să fii tu indiferent de cotituri. Dar siguranța nu există sub formule, este înmânată de ceea ce se crede siguranța ta, de ceea ce crede că se poate pune lângă tine și lupta pentru a fi până la capăt siguranța ta.

Tu,siguranțo,îmbrac-o în cămașa ta, oferă-i răcoarea așteptată, privește-o departe, strânge-i de mână infimul detaliu,cuibărește-o dimineața acolo unde e ea si doar ea,noul tău pas. Nu e un drum străin de tine,siguranță, e diferit pentru că nu are cărare, pentru că e pasul de pe propriul drum,apatic dar diferit.

, , , , ,

1 comentariu

Art Out- libertate,interpretare și actual

De ce Art Out? De ce acum? De ce nu?

Libertatea exprimării unei opinii sincere raportată la subiect,cu abnegație ,interes departe de șabloane și concept. O opinie aparte tocmai prin seriozitatea abordării ei personale, fără un limbaj cutat ci prin definiție liber.

Ideile sunt mereu  interșanjabile așa că noi încercăm să ne pliem pe toate fațetele cubului de gândire, interpretând în manieră personală trecutul, lărgind căile de acces către prezent și  propunând noi direcții către viitor.

Raportarea noastră la subiect nu se face doar pe baza unor formule de istorie și critică de artă ci prin lărgirea sensului de interpretare artistică. Fără o abordare vexată ne propunem să analizăm arta departe de canoane sau forme lingvistice clișeizate și întodeauna acceptând forme de idei noi si relevante.

Credem în actualul susținut de trecut și îl abordăm cu ajutorul  universalității creației încercând să anticipăm viitorul.

Și  cum orice început își are aroma și măreția sa, Art Out prezintă ”aroma” unei interpretări libere și actuale.

De ce? Cui ne adresăm? Ce ne propunem?

În România și mai ales în București numărul revistelor de artă este foarte mic, deși se resimte o nevoie acută de a oferi publicului larg și iubitor de artă o direcție nouă și inovativă.

Dar nu numărul are relevanță ci calitatea conceptelor și a ideilor. Publicului avid după artă trebuie să îi fie oferite niște direcții largi de interpretare ale formelor de artă,design,arhitectură și a evenimentelor contemporane nouă, cât și de a discuta cât mai sistematic,mai ferm, mai sincer și cu îndrăzneală problemele ce țin de patrimoniu,conservare și restaurare.

Din cauza unei importanțe extrem de redusă acordată artei,arhitecturii,designului și mai ales urbanismului,patrimoniului, conservării și restaurării, în România se constată absența revistelor de artă de pe piață.

Iar această slabă prezență a materialului informativ duce la o neînțelegere generală a artei  și la o slabă informare a principiilor ce țin de patrimoniu și conservare, într-o lărgire de sens, a culturii și rolului acesteia. Pentru că tocmai prin cultură ne definim și prin cultură evoluăm pe o scară ierarhică ce sperăm să fie una crescătoare.

Printr-un material informativ în care arta și cultura reprezintă cărămida de rezistență, publicul poate fi învățat să interpreteze ceea ce îl înconjoară, să iubească sau să critice dar cel mai important să înțeleagă  arta și ramurile sale.

În tot acest context în care ne încadrăm, lansăm revista  ART OUT pentru a fi un liant în sensul promovării și dezabaterii problemelor din domeniile menționate anterior, un liant ce se va ramifica,înrădăcina și dezvolta pentru a nu fi o simplă cerneală de tipar ci și un punct de referință în lumea artei.

Ne adresăm atât specialiștilor în domeniu, cât și publicului larg,iubitor de frumos și interest de arte,arhitectură,design,urbanism,patrimoniu ,conservare și restaurare.

Pentru început existăm doar în varianta electronică dar ne propunem să apărem și în varianta scrisă. Și pentru  a creea o accesibilitate mai mare , vom apărea în versiunea bilingvă, română- engleză.

Echipa redacțională este formată din studenți de la Universitățile de Artă si Arhitectura din București și Cluj-Napoca, de la Universitatea București, dar ne bucurăm și de prezența unor specialiști în domeniu în rândul redactorilor permanenți.

Vom publica și proiecte artistice individuale ale studenților din cadrul facultății de profil, acestea sunt fie proiecte dezvoltate de ei, fie cele tratate de-a lungul orelor de atelier.

Suntem deschiși oricăror sugestii,păreri și idei mai ales a contribuțiilor și colaborărilor.

Cristian Loredana, responsabil Pr&marketing

, , , ,

1 comentariu

Armistițiu tacit.

 

Lirism exacerbat,cuvinte de nedeslușit,gesturi ridicole și plăceri blamabile. Sunt ei,cei din acel colțișor al minții unei buturuge, atomi în  evoluție. Neputința îmi stă pe palme,mă uit la ea și nu o pot strânge,e tot acolo și atât de rapace îmi absoarbe gândurile și îmi nemulțumește fiecare trăire. Simplitatea o ridică la rang de complex pentru că simțămintele lor le bruiază ceea ce ei  numesc rațiune,dar sunt incapabili să își defineasca propria trăire.

Dar tăcerea o îndurăm pentru cei valoroși nouă, ne sugrumăm adevărul în minte, îl camuflăm cu sufletul dar privirea îl dezgolește cu ritmul accelerat al secundarului. Și facem un armistițiu cu noi,pentru că neputința depășește rațiunea noastră și sunt momente în care gândurile nu își mai au însemnătate, sunt goale, nu există decât sentimentul neputinței. Și ne luăm sentimentele în brațe,le ridicăm mai greu ca niciodată dar mereu ceasul va ajunge la acel punct fix,de unde încep restul orelor de luptă.

Adevărul trebuie privit precum gura de aer toxic de pe malul Dâmboviței, nociv dar mult mai curat decât tot ceea ce este în jur și atât de rece încât gândurile se opresc în loc și trăirile trezesc fiecare vis.

, , , , , , , , , ,

3 comentarii

Pioneze.

Știu să merg în pioneze și  dorința să mi-o agăț mie în suflet. Cuvintele sunt surde astăzi,ai rămas doar final de mandolină , îți rupi secundele pentru a mă ajunge și ai început alergarea acum când eu stau pe pioneze. Glasul îți repetă că mă ajungi, dar privește urmele nebuniei, și-au schimbat forma sub siguranța ta.

Atât de mic e pasul,atât de mari cuvinte, atât de scurtă stabilitate,atât… Și vom merge mereu împreună,tu după urme,eu pe pioneze dar dăruirea se oprește aici,pasul către mine este paralitic. Eșecul este asumat,mersul îți este greu astăzi și celui mai bun atlet îi e menit să piardă. Pe coala vieții ai rămas precum portretul lui Dorian Gray și realitatea ți-o asumi în timp ce alergi și îmi asimilezi fiecare cuvânt,sunet,îmi spui că îți aparțin, dar tu m-ai înălțat aici sus pe pioneze,atât de sus…

Și învățăm acum ceea ce judecam, învățăm uitatul și vinovăția pentru că s-a uitat centura de siguranță și în dreapta e gol.

, , , ,

3 comentarii

Comunicat de presă.

 

Revista Art Out lansează numărul 2!

S-a lansat numărul 2,februarie 2011,al revistei Art Out care se găsește pe adresa www.artout.ro.

Vă prezentăm noul număr al revistei, în care vorbim iarăși de vechi ca să acceptăm noul, ne perindăm prin expoziții, admirăm munca unor tineri artiști și despre aceeași temă spunem lucruri diferite.

În domeniul artelor vizuale există un limbaj anume, un cod cât se poate de personal,care îl ajută pe artist să își exprime mesajul și trăirile sale către ceilalți. Pornind de la această idee tema acestui număr este Expresie.Limbaj.Exprimare.

Așadar vom încerca să înțelegem atât contextul personal care îl transformă pe om în micul inadaptat,căruia nu îi ajung cuvintele cât și vocabularul personal creat prin pensulă/creion/daltă ,ca extensie fizică a sufletului. Căutăm sa privim în profunzime,dincolo de linii,pete, pentru a putea distinge cuvintele pe care acesta nu le poate exprima.

 

Deasemenea vorbim despre drumul pe care îl străbate o idee până devine o formă reală,iar pe acest traseu ea devine expresie și își formează un limbaj pentru a-și găsi forma iar în final este exprimată,transpusă in cadrul real.

Uneori nici nu suntem conștienți de mesajul din spatele unei priviri,unui gest sau ce transmitem prin hainele ce le purtăm, toate acestea ne ajuta să fim înțeleși fără a verbaliza.

În aceeași manieră cuvintele nu sunt ceea ce credem noi,același cuvânt poate creiona idei diferite,sau masca altele sau pot fi cel mai fin eșafod.

Dealtfel,nu e vorba doar de arte plastice aici. Ci și despre dans,muzică,soluții arhitectonice,decoruri,haine și alte mijloace non-verbale care sunt descifrate mai mult sau mai puțin conștient.

Pentru a putea afla mai multe vă invităm să ne citiți.De asemenea ne puteți găsi și pe facebook fan page:Art Out dar și pe twitter(http://twitter.com/ArtOutMagazine#).

 

Cristian Loredana-responsabil PR& marketing

, , , , , , ,

2 comentarii

Atât de simplu.

 

Am așteptat noul,l-am dorit,l-am visat și mi l-am imaginat dar nu l-am verbalizat,te-am lăsat să îl ghicești, să mi-l citești în privirea îndreptată către tine. Te-am așezat pe cel mai șubred eșafod, pentru a-ți pedepsi dorința,dar ai rezistat și atunci te-am privit altfel, te-am privit departe de prezent și mi-am auzit trâmbițe în minte. Mi-a fost frică de tine,de fragila tresărire a ta și de  acea melodioasă simplitate.

Cu fiecare vorbă îți visam trecutul și mă apropiam clandestin de vorbele tale atât de simple,atât de simplu tu, dar atât de nou. Dar în acel cvasi clar contur ai renunțat, fără să îmi poți privi vechiul drum ce începusem să îl prăfuiesc pentru cel nou. Acea melodioasă simplitate te-a împiedicat să vezi,ai crezut că m-ai descoperit,ți-ai spus că eșafodul e mult prea fragil și ți-ai evitat căderea.

Îți vei căuta simplitatea pe drumuri sigure, pe drumurile realității tale, unde vei învăța să duci lupte sigure cu personaje coajă și….atât.

Pe un vechi schelet ne vom construi alte visuri și alte realități, pentru că puțini sunt norocoșii care țipă și iau ceea ce e al lor,fără echivoc, întind mâna și își încep arta privindu-i unicitatea cu ochii admiratorului însetat de frumos.Fără linii,fără pete e arta care te face să vrei să o atingi,dar desăvârșirea ei te sperie și atunci începi să îi înțelegi noanțele pentru a o înțelege pe ea, să îi înțelegi timpul și nu doar să o visezi, să îi găsești codul.

Fără expresie rămân cei temători, dezamăgiți rămân cei  care își dau teama în mâna celor prea simpli pentru a o putea primi și lupta cu ea.

, , , , , ,

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: